Tot ce trebuie să știi despre hasis

• 1. Ce este hasisul?
• 2. Istoria hasisului
• 2. a. Hasis și tutun
• 3. Istoria producerii hasisului: tobele ketama și charas
• 3. a. Tobele ketama
• 3. b. Charas
• 4. Cum se produce hasisul în zilele noastre
• 4. a. Cum să faci hasis: dry sift
• 4. b. Cum să faci hasis: water hash sau bubble hash
• 4. c. Cum să faci hasis: dry ice hash
• 5. Cele mai bune și cele mai slabe grade de hasis
• 6. Folosirea mașinii de spălat pentru a face hasis
• 7. Diferențele: hasis vs marijuana
• 8. Sfaturi pentru a-ți păstra hasisul fără mucegai
• 9. Hasisul în epoca actuală
• 10. În concluzie

Hasisul provine din semințele de canabis, evident, dar originile sale exacte sunt încă un mister, deși știm că a apărut acum mii de ani datorită utilizărilor sale religioase și medicale de către culturile arabe. Acest concentrat s-a răspândit rapid în întreaga lume, în principal în Europa, care este cel mai mare consumator de hasis în prezent. Citește mai departe pentru a afla mai multe despre diferențele dintre hasis și marijuana, cum se face hasisul și multe altele!

1. Ce este hasisul?

Hasisul provine din procesul de separare a tricromelor, care sunt glandele de rășină ce conțin toți compușii precum terpenele, canabinoidele și flavonoidele prezente în planta de canabis; în urma acestui proces, vei obține o masă de tricrome pure care este mult mai potentă decât mugurii de canabis.

Acest proces de separare a rășinii este practicat de secole și a avut multiple scopuri în întreaga lume.

2. Istoria hasisului 

Am putea spune că istoria hasisului este la fel de veche precum cea a canabisului, deoarece hasisul se obține din tricromele prezente pe plantele de canabis, iar de mii de ani plantele de canabis au fost folosite pentru beneficiile lor medicinale, iar fibrele lor, extrem de rezistente, au fost întrebuințate pentru fabricarea țesăturilor durabile.

Cea mai interesantă parte legată de hasis este cât de puțin știm cu adevărat despre originile sale. Vei găsi multe speculații online, dar nu avem o dată clară; totuși, putem ghici că a fost în jurul anului 9000 î.Hr. în India. Cea mai veche metodă de producere a hasisului în anul 9000 î.Hr. era foarte simplă, dar eficientă. Metoda presupunea ca oamenii să poarte mâneci de piele împletită pe interiorul antebrațului și să meargă prin grădina de canabis cu brațele întinse, atingând ușor florile plantelor.

Odată ce terminau de umblat prin grădină, existau multe glande de ulei pe mânecile din piele de pe brațe. Pentru a extrage acele tricrome de pe mânecile din piele, era nevoie de un mic cuțit metalic pentru a răzui glandele de ulei. Motivul pentru care nu foloseau mâinile pentru a răzui tricromele era că lucrul cu mâinile lipicioase este extrem de dificil și calitatea hasisului se degradează. Căldura și presiunea exercitate de mâini cauzează disiparea sau spargerea tricromelor, rezultând mai puțină aromă și gust delicios.

Este greu de spus exact când a apărut hasisul, dar există înregistrări care datează din anul 900 d.Hr. în Arabia; la acea vreme, hasisul era consumat prin ingestie și era deja răspândit. Există de asemenea referințe la hasis în literatură, de exemplu, în „Povestea consumatorului de hasis” din 1001 de povești arabe, o poveste despre un bărbat care și-a cheltuit toți banii pe femei și a consumat hasis pentru a visa că este din nou bogat.

Pe măsură ce hasisul s-a răspândit, au apărut noi povești, precum legenda hasasinilor (asasini), care a apărut între 1000-1200 d.Hr.. Legenda spune că asasinii persani obișnuiau să fumeze hasis înainte de a pleca într-o misiune, iar mulți istorici spun că de acolo provine cuvântul hasis.

Până în anul 1300 d.Hr., Marco Polo a confirmat povești nu doar despre consumul de hasis al hasasinilor, ci și că utilizarea hasisului era răspândită, trezind curiozitatea europenilor față de acest concentrat.

Sărind în timp până în 1800, hasisul și-a făcut loc în Europa, în principal datorită expunerii trupelor la hasis în timpul campaniilor din Egipt, iar, pe măsură ce hasisul a devenit mai cunoscut, interesul Europei a crescut deoarece medicii și botaniștii au început să promoveze beneficiile hasisului.

În 1839, un doctor staționat în India a publicat un articol despre utilizările canabisului și hasisului, pe care îl considera eficient în tratamentul mai multor boli. Un an mai târziu, mai mulți doctori au început să folosească hasis pentru tratarea bolilor și l-au recomandat pacienților, iar în câțiva ani consumul de hasis în Europa a crescut considerabil.

Când s-a întâmplat acest lucru, cererea pentru hasis era foarte mare, astfel încât vânzarea de droguri a crescut și oamenii au început să se întrebe: este hasisul dependent? Curând, au descoperit că hasisul în sine nu era adictiv, dar din cauza scăderii calității și a variațiilor de potență, putea duce la dependență și probleme de sănătate mintală.

În secolul al XIX-lea, pe măsură ce pericolele asociate folosirii hasisului au devenit mai cunoscute, oamenii au fost mai atenți la posibilele pericole ale utilizării frecvente, ceea ce a dus la apariția alternativelor la hasis, precum vaccinurile, aspirina sau hidratarea cu cloral, determinând scăderea utilizării hasisului, deși acesta este încă folosit pe scară largă în ritualuri religioase, pentru beneficii medicinale și recreativ în întreaga lume.

Hasis și tutun

Hasisul nu a fost întotdeauna fumat așa cum se face în prezent. Deși fumatul este una dintre cele mai eficiente metode de a consuma hasis, acesta nu a devenit popular până în jurul anilor 5000-3000 î.Hr. Fumatul plantelor sau ierburilor nu era foarte răspândit până când europenii au descoperit tutunul, deși tutunul a fost descoperit și fumat de europeni înainte de anul 5000 î.Hr., a durat ceva timp până a ajuns și în alte părți ale lumii, precum Mesopotamia. Astfel, o dată ce consumul de tutun a început să se răspândească, oamenii au descoperit că pot fuma și planta de canabis.

3. Istoria producerii hasisului: tobele Ketama și charas

După cum probabil știi deja, hasisul nu provine dintr-un singur loc; datorită numeroaselor sale utilizări, oamenii au inventat diverse metode de producere. Deci, cum să faci hasis? Există mai multe variante.

Tobele Ketama 

Maroc este unul dintre cei mai mari producători de hasis, iar într-un orășel cu nu mai mult de 1500 de locuitori, există peste 10 km de teren pe care crește canabis în voie. Acest oraș este cunoscut drept Ketama și se spune că de aici provine unul dintre cele mai bune tipuri de hasis din lume.

Ketama produce hasis încă din secolul al XV-lea, obținând un concentrat cu cele mai bune arome și calitate, dar poate te întrebi: Cum se face acest hasis? Ei bine... așa.

Berberii, care sunt producătorii de hasis din această zonă, usucă canabisul în aer liber când este frig pentru ca rășina să se desprindă mai ușor. Ei folosesc găleți simple din plastic, pe care le acoperă cu o plasă de nailon, apoi așază canabisul deasupra și acoperă planta astfel încât rășina să nu se piardă.

După ce totul e pus la punct, folosesc bețe de lemn pentru a bate canabisul exact ca pe o tobă (de aici și numele), proces care este o tradiție la care participă întreaga familie și este esențială pentru supraviețuire, deoarece aceștia depind de banii obținuți din vânzarea acestui hasis.

Conform tradiției, există două modalități de finalizare a hasisului: una presupune folosirea căldurii pentru a activa compușii și pentru a obține hasisul cunoscut, cu o culoare maro închis, care este de obicei exportat, iar cealaltă implică înghețarea „polenului” ce rezultă practic ca kief-ul.

Charas 

Charas este practic hasis, dar făcut manual, în principal în Afganistan, Pakistan, Nepal și India, fiind unul dintre cele mai folosite droguri în India.

Acest concentrat este asemănător cu hasisul Ketama, de exemplu, dar spre deosebire de hasisul Ketama, charas se obține din rășina plantelor proaspete de canabis.

Prepararea charasului este relativ simplă deoarece se realizează prin frecarea plantelor de canabis în palme, însă, deși poate părea simplă, este foarte consumatoare de timp; durează aproximativ 8 ore pentru a produce circa 7 g de hasis. Însă, cu cât frecarea este mai lentă, calitatea produsului final va fi superioară.

Producătorii tradiționali de charas aleg cei mai buni muguri de pe plantele vii, rup frunzele mari de evantai și apoi freacă mugurii ușor între palme pentru ca rășina să adere la piele. Odată ce o cantitate considerabilă de hasis acoperă palmele, aceasta se răzuie, se presează pentru activarea compușilor, apoi se rulează sub formă de bile.

Există și alte metode de preparare a charasului, de exemplu, unii producători se îmbracă în piele și merg printre plantele de canabis astfel încât tricromele să adere pe piele; totuși, așa cum s-a menționat mai sus, charasul autentic este produs din muguri selectați, încet și cu grijă, astfel că această metodă poate avea ca rezultat un produs de calitate inferioară.

Charasul poate fi găsit și sub formă de bile de templu (temple balls), care sunt practic la fel, dar pentru acestea se folosește o placă ceramică încălzită pentru a rula bila de charas, astfel încât să se activeze compușii și să se obțină acel luciu caracteristic atât de cunoscut de consumatorii de hasis.

4. Cum se produce hasisul în zilele noastre

La fel ca orice, producția de hasis a fost adaptată la realitățile actuale, iar procesul de obținere a hasisului a evoluat mult, așa că iată cele mai folosite metode de către producătorii de hasis din zilele noastre.

Cum să faci hasis: Dry sift 

Procesul de obținere a hasisului dry sift este foarte asemănător cu cel folosit în Ketama, constând în frecarea canabisului pe o sită de nailon, astfel încât rășina să poată trece, iar materialul vegetal să rămână pe site.

Dry sift se obține prin distribuirea uniformă a canabisului uscat pe o sită sau plasă de nailon. După ce ai întins canabisul, trebuie să îl freci pe plasă pentru câteva minute, până când observi o cantitate decentă de kief dedesubt.

Poți repeta acest proces de până la 3 ori, însă calitatea va scădea cu fiecare rundă. Când ești mulțumit de cantitatea de kief obținută, îl poți colecta cu un card de credit.

Așa vei obține kief. Dacă vrei să îl transformi în hasis, ar trebui să îl presezi cu un pollen press sau să aplici căldură după preferință.

Cum să faci hasis: Water Hash sau Bubble Hash

Water hash este o altă metodă de obținere a hasisului. Când explicăm procesul, preferăm termenul de hash cu gheață, pentru a vizualiza mai ușor cum e realizat. Poți face manual sau cu ajutorul unui „hash washer”, oricum, ambele folosesc apă, gheață și agitare pentru a separa tricromele de materialul vegetal.

Atât apa, cât și canabisul sunt înghețate la început pentru a facilita desprinderea rășinii și apoi agitate pentru separarea tricromelor, care se scufundă, în vreme ce materialul vegetal plutește. Apa este apoi turnată prin mai multe saci de filtrare (asemănător cu sita de nailon folosită la dry sift), ceea ce separă tricromele în funcție de dimensiune.

Odată ce tricromele sunt colectate în sacii de filtrare, acestea se separă după calitate (de aceea sunt necesari sacii de filtrare), sunt apoi uscate și pregătite pentru consum. La fel ca la dry sift, rezultatul final este similar cu kief-ul și ar trebui presat ori aplicată căldură pentru a obține hasisul maro pe care îl știm cu toții.

Cum să faci hasis: Dry Ice Hash  

Dry ice hash este practic o combinație între water hash și dry sift, acest proces presupune folosirea bubble bags ca la water hash și aplicarea metodei dry sift.

Pentru a obține dry ice hash e nevoie să îngheți canabisul și să-l pui în sacul de filtrare preferat, împreună cu gheața carbonică.

În felul acesta, gheața carbonică ajută la desprinderea tricromelor de materialul vegetal, iar prin agitare se separă glandele de rășină de canabis. Tricromele vor trece prin filtre și vei obține un produs asemănător cu cel de la dry sift sau water hash.

Iar, după cum s-a spus anterior, dacă vrei hasisul brun cunoscut, va trebui să îl presezi și să-i aplici căldură, dar nu ești nevoit - poți face și ulei de hasis din kief, ceea ce implică un proces separat, asupra căruia merită să te documentezi dacă te interesează.

5. Cele mai bune și cele mai slabe grade de hasis

Da, la fel ca și la carnea de vită premium, hasisul are un sistem de notare pentru a-i determina calitatea. Diferitele grade de hasis sunt folosite în diverse scopuri. 

Hasis de o stea sau două

• Aceștia sunt cei mai slabi doi hasisuri
• Conținut ridicat de material vegetal/foarte închis sau verde
• Cunoscut și ca hasis de fermier 
• Se folosește, de obicei, în comestibile

Hasis de trei sau patru stele

• Un pas bun față de cele de una sau două stele
• Conține încă puțin material vegetal
• Cunoscut ca half melt hash
• Poate fi folosit ca topper pentru boluri sau, în cantitate mai mare, presat sub formă de hash rosin uimitor
                                          

Hasis de cinci sau șase stele

• Cea mai bună calitate pe care o poți cumpăra sau produce
• Nu conține deloc material vegetal, exclusiv capete de tricrome
• Cunoscut ca full melt hash
• Ideal de dabuit la temperaturi mici, pentru a-i simți pe deplin aroma
• Hasisul de șase stele nu ar trebui să lase niciodată reziduuri pe banger

6. Folosirea mașinii de spălat pentru a face hasis

Dacă vrei să faci water hash dar nu îți permiți sau nu găsești un „hash washer”, poți folosi o mașină de spălat obișnuită, deși nu este recomandat dacă vrei hasis de calitate superioară, dar te poți descurca dacă îl produci pentru consum propriu. 

Iată un ghid pas cu pas pentru a face hasis cu mașina de spălat!

Pasul 1

Asigură-te că totul este curat și umple mașina de spălat cu apă rece și gheață, ar trebui să folosești 20-40 litri de apă și 1,5-2,5 kg de gheață, în funcție de dimensiunea mașinii de spălat.

Pasul 2

Pune canabisul în mașină folosind o pungă de filtru cu fermoar pentru a o închide și a evita pierderea prețiosului rezin.

Pasul 3

Adaugă gheață deasupra pungii de filtrare pentru a menține canabisul submersat în timp ce mașina îl agită.

Pasul 4

Lasa canabisul să se hidrateze 5 min și pornește mașina pentru 10-20 min. Pregătește-ți sacii de filtrare în găleată dacă vrei să separi rășina pe dimensiuni.

Pasul 5

Asigură-te că furtunul de evacuare este plasat în sacii de filtrare astfel încât apa să se scurgă în găleți, apoi clătește sacii pentru ca materialul să se concentreze în centru.

Pasul 6

Adună kief-ul și lasă-l să se usuce, după care folosește metoda preferată pentru a-l transforma în hasis.

7. Diferențele: hasis vs marijuana

Chiar dacă hasisul și marijuana provin din planta de canabis, există diferențe de bază atunci când vine vorba de hasis vs marijuana. 

În afară de potență, nu există multe diferențe în privința felului în care fumezi; te-ai putea întreba: Cum se fumează hasisul? Ei bine, ambele produse pot fi fumate într-un joint, bong, pipă sau vaporizator, însă hasisul este mult mai potent.

Hasisul conține niveluri foarte ridicate de THC în comparație cu mugurii de canabis, pentru că hasisul extrage rășina din muguri, eliminând orice material vegetal, astfel încât, în timp ce mugurii pot avea 20-25% THC, hasisul poate ajunge chiar la 60%.

Asta înseamnă că este nevoie de mult mai puțin hasis decât marijuana pentru a simți efectele psihoactive pentru că concentrezi compușii căutați atunci când fumezi canabis.

8. Sfaturi pentru a-ți păstra hasisul fără mucegai

La fel ca și cu mugurii de canabis, și hasisul se poate mucegăi dacă nu e îngrijit corect, așa că iată cele mai bune sfaturi pentru a-ți proteja hasisul de mucegai.

#1 Previne mucegaiul în faza de creștere

O bună circulație a aerului este cea mai bună metodă de a preveni apariția mucegaiului pe plante, deoarece udarea excesivă poate crește umiditatea, predispunându-le la mucegai. Ai grijă să asiguri o circulație corectă a aerului. În perioada de înflorire, este recomandat să faci defoliere pentru a evita condițiile umede sub frunze. Ca regulă generală pentru defoliere în perioada de înflorire, îmi place să pot vedea destul de clar prin plante. Dacă ai o plantă foarte stufoasă în timpul înfloririi, riști să se facă botrytis, adică putrezirea mugurilor.

#2 Asigură-te că usuci și tratezi corect hasisul

Mucegaiul este cauzat de obicei de umiditatea din hasis, așa că asigură-te că îl usuci și îl tratezi corect. Ideal, ar trebui să-ți usuci hasisul într-o cameră cu 35% umiditate și la o temperatură de 12°C.

#3 Păstrează-ți corect hasisul

Evită păstrarea hasisului într-un mediu cald, e mai bine să-l ții la rece, de asemenea, mucegaiul circulă prin aer, așa că este indicat să îl păstrezi într-un recipient ermetic. Dacă ai spațiu, depozitează hasisul în frigider, mai ales pentru depozitare pe termen lung. După ce ai pus hasisul în frigider, nu uita să îl pui înapoi după fiecare utilizare, altfel riști să se topească și să se fărâmițeze. Acest lucru va distruge conținutul de terpene și va afecta gustul produsului.

9. Hasisul în epoca actuală

Ok, am discutat istoria îndelungată a hasisului. Și am detaliat câteva metode moderne de preparare. Dar există o mare diferență pe care nu am abordat-o: extractele. Extracte? Dacă hasisul este Pikachu, extractele sunt Charizard. Nu-ți face griji dacă nu ai prins referința la Pokemon, tot ce vrem să spunem este că extractele reprezintă evoluția modernă a hasisului și dețin o mare parte din piață. Estimativ, aproape 80% din toate produsele vândute legal în dispensarele din America de Nord sunt extracte, iar acest procent continuă să crească.

Deci, ce sunt extractele, cum se fac și cum diferă ele de hasisul tradițional? Extractele de canabis pot avea multiple forme, însă pot fi împărțite în două categorii principale: fără solvenți și pe bază de solvenți.

Extracția fără solvenți

Așa cum am menționat mai sus, hasisul (sau extractele) constă în esență în separarea tricromelor de materialul vegetal. Metodele tradiționale de obținere a hasisului, precum frecarea manuală, intră în această categorie. Alte forme de extracție fără solvenți discutate sunt bubble hash și cernerea kief-ului, însă apar tot mai multe metode noi. Ca în toate domeniile industriei canabisului, în ultimii zece ani am văzut progrese uriașe nu doar în cunoștințe, ci și în aplicarea lor.

Trăim o adevărată renaștere a culturii și tehnologiei canabisului, iar nicăieri nu este mai evident decât în domeniul extractelor. În prezent, cea mai uzuală metodă de extracție fără solvenți este rosin extraction.

Ce este rosin hash

Rosin extraction este un proces incredibil de simplu care extrage tricromele din materialul vegetal, fără niciun solvent. Această metodă a devenit foarte populară în ultimii ani datorită simplității, investiției inițiale mici (tot ce ai nevoie sunt muguri, hârtie de copt și un aparat de presare pentru rosin - sau o placă de întins părul pentru cantități mici) și scalabilității ușoare. Procesul e simplu: iei un mugur (sau resturi de la tăieri), îl învelești în hârtie de copt, încălzești presa (sau placa de păr) la temperatura dorită și plasezi hârtia între cele două plăci.

Apasă-le împreună și aplică o presiune bună timp de câteva secunde. Când deschizi presa, vei găsi în interior o mică „piscină” de extract de rosin, gata de folosit sau depozitat. Ce este exact extractul de rosin?

Când presezi mugurele între plăcile încălzite, tricromele se lichefiază și se scurg din floare. Această lichidă se numește extract de rosin și poate fi ulterior purificat pentru a elimina orice material vegetal, rezultând un concentrat de calitate superioară. „Rosin Budder” este o variantă unde extractul este amestecat (bătut) pentru a obține o consistență de ceară aerată.

Metode de extracție pe bază de solvenți

Extracția pe bază de solvenți implică folosirea unor substanțe chimice precum alcool, butan sau CO2 pentru a extrage tricromele din materialul vegetal. Există multe variante, iar produsul final variază de la uleiuri vâscoase la ceruri ușoare. Extracția pe bază de solvenți se împarte în două mari categorii: solvenți hidrocarbonați (butan, propan, hexan etc.) și solvenți non-hidrocarbonați sau etanol. Principala diferență este presiunea necesară pentru extracție. Metodele pe bază de hidrocarburi lucrează la 50-150 PSI, dizolvă complet tricromele și captează toată esența plantei, fără material vegetal.

Cel mai uzual solvent este butanul, folosit și drept combustibil pentru brichete. Deși sună riscant (și chiar poate fi, dacă nu e folosit corect), dacă produsul este verificat și procesat corect, extractul este sigur pentru consum.

Extracția cu etanol nu necesită presurizare și este mai puțin inflamabilă decât hidrocarburile, făcând procesul mai puțin periculos – însă, din cauza sarcinii moleculare pozitive a etanolului, poate extrage și compuși nedoriți precum clorofila sau grăsimi cerate care pot afecta calitatea. Astfel, majoritatea producătorilor folosesc butan (BHO - Butane Hash Oil). Produsul final poate avea numeroase forme, cel mai uzual fiind „dab-ul” de zi cu zi. Lista de produse BHO include:

• THC cristalin (diamante THC) – cea mai pură formă de concentrat, cu o puritate de până la 99,9%
• Ceară (Wax) – cel mai răspândit tip de concentrat de pe piață
• Honeycomb (Pie Crust) – textură aurie și aerată
• Budder – un wax mai moale, uleios și vâscos
• Crumble – variantă casantă de budder
• Terp Sauce – lichid foarte bogat în terpene, rezultat secundar din producția de diamante THC.

Ce variantă este mai bună?

Răspunsul este: depinde. Rosin extraction este văzută de obicei ca cea mai simplă și sigură metodă de extragere a canabisului, fără solvenți sau chimicale care să dăuneze utilizatorului. Totuși, metodele pe bază de solvenți oferă o gamă mai largă de produse finale, iar dacă procesarea este corectă, nu există motive de îngrijorare.

Dar live resin-ul?

Live resin este un tip de extracție pe bază de solvenți, dar cu o diferență cheie: în loc să folosească muguri uscați și tratați, se utilizează muguri proaspeți congelați. Astfel rezultă un produs cu mai multă aromă și parfum deoarece terpenele nu sunt degradate de tratament. Dezavantajul este că această metodă necesită mult mai mult material vegetal și deci este de obicei mai scumpă decât produsele BHO tradiționale. Până la urmă, alegerea îți aparține, depinde de preferințele tale, cel mai bine este să testezi tot ce se găsește și să vezi ce ți se potrivește!

10. În concluzie

Hasisul nu este deloc nou, acest produs de canabis se face și consumă de mii de ani, înainte ca majoritatea dintre noi să ne naștem. Chiar dacă astăzi avem și alte forme de canabis precum shatter, moonrocks sau diamante THC, hasisul este tot cel mai consumat produs cu canabis din lume.

Dacă ai și tu informații despre istoria hasisului sau sfaturi pe care vrei să le împarți cu alți iubitori de hasis, lasă un comentariu mai jos!

Referințe externe

1. Marijuana și hasis: perspective asupra canabisului. - Chaléard, Jean-Louis. (2019). 
2. Traficanții de hasis, consumatorii de hasis și cunoașterea colonială în Palestina Mandatară. Middle Eastern Studies. - Ram, Haggai. (2016).